PROBATÓR, -OÁRE, probatori, -oare, adj. Care are calitatea de a dovedi ceva, care poate servi drept dovadă; probatoriu (2). – Din fr. probatoire.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PROBATÓR, -OÁRE adj. v. probatoriu.
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PROBATÓR, -OÁRE adj. probatoriu. (< fr. probatoire)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PROBATÓR adj. v. justificativ.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
probatór adj. m., pl. probatóri; f. sg. și pl. probatoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink