PROBITÁTE s. f. (Livr.) Cinste, integritate, onestitate. – Din fr. probité, lat. probitas, -atis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PROBITÁTE f. Caracter onest, cinstit; onestitate; cinste; integritate. /<fr. probité, lat. probitas, ~atis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PROBITÁTE s.f. Cinste; integritate, onestitate. [Cf. lat. probitas, fr. probité].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PROBITÁTE s. f. cinste; integritate, onestitate. (< fr. probité, lat. probitas)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PROBITÁTE s. v. cinste, corectitudine, incoruptibilitate, integritate, lealitate, onestitate.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Probitate ≠ improbitate
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
probitáte s. f., g.-d. art. probității
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink