Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
PROBLEMATIZÁRE, problematizări, s. f. 1. Acțiunea de a problematiza și rezultatul ei. 2. Metodă de învățământ care declanșează activitatea independentă a elevului, gândirea și efortul personal al acestuia. – V. problematiza.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PROBLEMATIZÁRE s.f. (Liv.) Acțiunea de a problematiza și rezultatul ei. [< problematiza].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PROBLEMATIZÁRE s. f. 1. acțiunea de a problematiza. 2. metodă de învățământ de tip euristic, constând în a crea probleme cu scopul de a declanșa activitatea independentă a elevului sau a studentului, gândirea și efortul personal al acestuia. (< problematiza)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
problematizáre s. f., pl. problematizări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PROBLEMATIZÁ, problematizez, vb. I. Tranz. 1. (Livr.) A sistematiza pe probleme. 2. A face (din orice lucru) o problemă (I 1). – Problemat[ic] + suf. -iza.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PROBLEMATIZÁ vb. I. intr. (Liv.) A face din orice lucru o problemă; a complica inutil lucrurile. ♦ A crea probleme. [< problemat(ic) + -iza].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PROBLEMATIZÁ vb. intr. 1. a face din orice lucru o problemă; a complica inutil lucrurile. 2. a crea, a formula probleme. ◊ a sistematiza pe probleme. (< problemat/ic/ + -iza)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
problematizá vb., ind. prez. 1 sg. problematizéz, 3 sg. și pl. problematizeáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink