Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
PROBĂLUÍRE, probăluiri, s. f. (Înv. și reg.) Acțiunea de a probălui. – V. probălui.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
probăluíre s. f., g.-d. art. probăluírii; pl. probăluíri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PROBĂLUÍ, probăluiesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și reg.) 1. A încerca, a căuta să facă, să realizeze ceva; a face tentative. 2. A supune ceva sau pe cineva la o probă, la o încercare pentru a vedea dacă este corespunzător anumitor cerințe, unui anumit scop etc.; a încerca, a verifica, a experimenta, a proba (1). 3. A dovedi, a adeveri, a confirma, a proba (2). 4. A chibzui, a socoti; a presupune. [Var.: prubuluí vb. IV] – Din magh. próbálni.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PROBĂLUÍ vb. v. adeveri, arăta, atesta, bănui, căuta, certifica, confirma, crede, demonstra, dovedi, ghici, gândi, imagina, încerca, închipui, întări, întrezări, mărturisi, presupune, prevedea, proba, socoti, sprijini, stabili, susține, ști, ta-tona, verifica, visa.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
probăluí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. probăluiésc, imperf. 3 sg. probăluiá; conj. prez. 3 sg. și pl. probăluiáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink