PROCESÓR, procesoare, s. n. Aparat electronic sau circuit integrat specializat pentru operații complexe sau pentru transformarea esențială a semnalelor înregistrate pe bandă magnetică. – Din engl. processor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PROCESÓR s. n. (inform.) 1. echipament, element de bază al unui ordinator, capabil să efectueze un set de instrucțiuni. 2. program general al unui sistem de exploatare care execută o funcție complexă omogenă. (< engl. processor, fr. processeur)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
procesór s. n., pl. procesoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PROCESÓR ~oáre n. (la calculatoarele electronice) Dispozitiv care execută instrucțiuni, formează adresele acestora, citindu-le din memoria care păstrează programul. /<engl. processor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink