Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
PROCHÍMEN, prochimene, s. n. 1. (Bis.) Nume dat versetelor din psalmi care se cântă înainte de a se citi un pasaj din Biblie sau înainte de o rugăciune sau de o cântare. 2. (Înv.; în expr.) A veni la prochimen = a reveni la subiect, după o digresiune. A aduce (pe cineva) la prochimen = a îndrepta, a aduce (pe cineva) pe calea cea bună. – Din ngr. prokímenon.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PROCHÍMEN s. v. chestiune, lucru, proble-mă, subiect, temă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
prochímen (prochímene), s. n. – Chestiune, problemă. Ngr. προϰείμενον „plan” (Cihac, II, 690; Gáldi 236). Sec. XIX, înv.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
prochímen s. n., (versete) pl. prochímene
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PROCHÍMEN ~e n. bis. Verset din psalm care se cântă înainte de citirea unui pasaj din Biblie. ◊ A veni la ~ a reveni la subiect (după o anumită abatere). /<ngr. prokímenon
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2019 DEX online (http://dexonline.ro)