PROCIDÉNȚĂ, procidențe, s. f. (Anat.) Coborâre sau deplasare din locul său a unui organ sau a unei părți mobile dintr-un organ. – Din fr. procidence.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PROCIDÉNȚĂ s.f. (Med.) Coborâre sau prolabare a unui organ sau a unei părți dintr-un organ. V. prolaps. [< fr. procidence, cf. lat. procidere – a cădea].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PROCIDÉNȚĂ s. f. (med.) ieșire spre exterior a unui organ sau a unei părți dintr-un organ. (< fr. procidence)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
procidénță s. f., g.-d. art. procidénței; pl. procidénțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink