PROCLAMATÍV, -Ă, proclamativi, -e, adj. (Rar) Care proclamă ceva. – Proclama + suf. -(a)tiv.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PROCLAMATÍV, -Ă adj. Cu caracter de proclamare, proclamator. [Cf. it. proclamativo].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PROCLAMATÍV, -Ă adj. care proclamă ceva. (< proclama + -tiv)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
proclamatív adj. m., pl. proclamatívi; f. sg. proclamatívă, pl. proclamatíve
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink