PROCÓNSUL, proconsuli, s. m. Magistrat roman care, după încheierea consulatului, era însărcinat cu guvernarea unei provincii. – Din lat., fr. proconsul.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PROCÓNSUL s.m. Magistrat roman care guverna o provincie, fiind învestit cu autoritatea de consul; locțiitor al consulului. [< lat. proconsul, cf. fr. proconsul].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PROCÓNSUL s. m. magistrat roman care, după încheierea consulatului, era însărcinat cu guvernarea unei provincii. (< lat., fr. proconsul)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PROCÓNSUL s. (IST.) (înv.) antipat. (~ în Roma antică.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
procónsul s. m., pl. procónsuli
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PROCÓNSUL ~i m. (în Roma antică) Magistrat învestit cu autoritate de consul, care guverna o provincie. /<lat., fr. proconsul
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink