PROCONSULÁT, proconsulate, s. n. Funcția de proconsul; timpul în care un proconsul își exercita atribuțiile. – Din lat. proconsulatus, fr. proconsulat.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PROCONSULÁT s.n. Funcția de proconsul; timpul cât dura această funcție. [< lat. proconsulatus, cf. fr. proconsulat].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PROCONSULÁT s. n. funcția de proconsul. (< fr. proconsulat, lat. proconsulatus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
proconsulát s. n., pl. proconsuláte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PROCONSULÁT ~e n. 1) Funcție de proconsul. 2) Durata de executare a acestei funcții. 3) Sediul proconsulului. /<lat. proconsulatus, fr. proconsulat
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink