PROCURÍST, procuriști, s. m. Mandatar având de obicei împuterniciri pentru îndeplinirea actelor juridice în numele cuiva. – Din germ. Prokurist.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PROCURÍST s.m. Mandatar care are împuterniciri pentru îndeplinirea unor acte juridice în numele cuiva. ♦ (P. ext.) Mandatar (de orice fel). [< germ. Prokurist].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PROCURÍST s. m. 1. mandatar care are împuterniciri pentru îndeplinirea unor acte juridice în numele cuiva. 2. (p. ext.) mandatar (de orice fel). (< germ. Prokurist)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PROCURÍST s. împuternicit, mandatar, procurator, (înv.) procurant. (~ al unei întreprinderi.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
procuríst s. m., pl. procuríști
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PROCURÍST ~ști m. înv. Mandatar împuternicit să îndeplinească unele acte cu caracter juridic. /<germ. Prokurist
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink