PROCURÓR, -Ă, procurori, -e, s. m. și f. Membru al procuraturii, care supraveghează justa aplicare a legilor și care reprezintă interesele statului într-un proces; magistrat atașat pe lângă o instanță judecătorească și având rolul de acuzator public. – Din fr. procureur.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PROCURÓR s.m. 1. Magistrat, membru al parchetului (II) [în DN]. 2. Membru al procuraturii care supraveghează justa aplicare a legilor și care susține acuzarea într-un proces ca reprezentant al statului. [< fr. procureur].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PROCURÓR s. m. 1. magistrat, membru al parchetului (III). 2. membru al procuraturii, care exercită atribuțiile ce revin acesteia. (< fr. procurer)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PROCURÓR s. (JUR.) (în unele țări) acuzator, (înv.) minister public. (~ într-un proces.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
procurór s. m., pl. procuróri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PROCURÓR ~i m. 1) Persoană oficială care supraveghează respectarea strictă a legilor. 2) Acuzator public într-un proces; reprezentant al procuraturii la judecată. /<fr. procureur
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
prim-procurór s. m., art. prim-procurórul/prímul-procurór; pl. prim-procuróri, art. prim-procurórii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink