PRODÍGIU s.n. (Rar) 1. Eveniment extraordinar, cu caracter magic sau supranatural; minune, miracol. 2. Persoană extraordinară prin talentul, prin virtuțile sau viciile sale. [< lat. prodigium, fr. prodige].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PRODÍGIU s. n. 1. eveniment extraordinar, cu caracter magic sau supranatural; minune, miracol. 2. persoană extraordinară prin talentul, virtuțile sau viciile sale. (< lat. prodigium, fr. prodige)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
prodígiu s. n., pl. prodígii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink