Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii:   
PRODÚS, produse, s. n. 1. Bun material rezultat dintr-un proces de muncă; totalitatea obiectelor sau a bunurilor obținute în procesul de producție; bun, product (1). ◊ Produs de schimb = marfă. Produs social total = indicator macroeconomic reprezentând totalitatea bunurilor materiale create în decursul unei perioade de timp de lucrătorii ocupați în economia națională. Produs intern brut = expresie valorică a totalității bunurilor și serviciilor finale furnizate de agenții economici care-și desfășoară activitatea pe teritoriul unei țări. Produs național brut = indicator macroeconomic format din produsul intern brut la care se adaugă producția finală brută a agenților naționali care-și desfășoară actitivitatea în străinătate și din care se scade producția finală a agenților economici străini realizată în interiorul țării. ♦ Corp sau substanță obținută pe cale naturală sau în laborator; preparat. 2. Rezultat material al unui proces social sau natural, al unui proces fiziologic sau de creație; rezultat material al unui complex de fenomene sau de acțiuni; p. ext. urmare, efect, rod; product (2). 3. Rezultatul înmulțirii a doi factori (numere, mărimi scalare, vectoriale etc.); p. ext. înmulțire. – V. produce (după fr. produit).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PRODÚS s.n. 1. Bun material realizat în procesul de producție; totalitatea obiectelor sau bunurilor produse. ♦ Corp, substanță preparată în laborator sau obținută pe cale naturală. 2. Urmare, rezultat al unui proces, al unui fenomen etc., efect. 3. (Mat.) Rezultatul unei înmulțiri. [Pl. -use, -usuri, (rar s.m.) -uși. / < produce, după fr. produit].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PRODÚS s. n. 1. bun material realizat în procesul de producție. *bogăție, recoltă. 2. corp, substanță preparată în laborator sau obținută pe cale naturală. 3. rezultat al unui proces, al unui fenomen etc., efect. 4. (mat.) rezultat al unei înmulțiri. (după fr. produit)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PRODÚS s. 1. v. marfă. 2. produs secundar v. subprodus. 3. v. preparat. 4. bun, (înv.) materie. (~e ale țării.) 5. (înv.) product. (~ chimic.) 6. (MAT.) (înv.) product. (~ al înmulțirii.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
prodús s. n., pl. prodúse
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PRODÚCE, prodúc, vb. III. 1. Tranz. A realiza prin muncă bunuri materiale, valori științifice sau artistice, a crea ceva (printr-o activitate oarecare); p. restr. a fabrica. 2. Tranz. (Folosit și absol.; despre pământ, plante etc.) A da roade. 3. Tranz. A realiza un profit, un venit. 4. Tranz. A fi cauza, mobilul a ceva; a da naștere; a provoca. 5. Refl. (Despre evenimente, acțiuni etc.; la pers. 3) A se înfăptui, a se realiza, a avea loc; a se întâmpla, a se petrece. 6. Refl. A se prezenta în fața spectatorilor cu un program artistic. 7. Tranz. (Livr.) A arăta, a prezenta (ca dovadă). – Din lat. producere.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A PRODÚCE prodúc tranz. 1) (mai ales bunuri materiale) A crea prin muncă. ◊ ~ venit a da câștig. 2) A face să se producă; a pricinui; a provoca; a cauza; a aduce; a cășuna. /<lat. producere
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE PRODÚCE mă prodúc tranz. 1) (despre evenimente, acțiuni, procese etc.) A avea loc; a se petrece; a se disputa. 2) (despre artiști) A se prezenta în fața publicului în cadrul unui program artistic; a evolua. /<lat. producere
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PRODÚS1 ~e n. 1) Bun material obținut în urma unui proces de muncă. ◊ ~ de schimb marfă. ~ brut semifabricat. ~ finit bun material finit. 2) Substanță obținută pe cale naturală sau prin preparare. ~ vegetal. ~ sintetic. /v. a (se) produce
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PRODÚS2 ~e n. 1) Rezultat al unui proces social. ~ al trezirii conștiinței naționale. 2) Rezultat al activității psihice. 3) mat. Rezultat al unei înmulțiri. /v. a (se) produce
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PRODÚCE vb. III. 1. tr. A crea, a face, a realiza (ceva). 2. tr. A aduce beneficii, venituri; a rodi. 3. tr. A pricinui, a cauza. 4. refl. A se prezenta în public cu un număr artistic. [P.i. prodúc. / < lat. producere, cf. fr. produire].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PRODÚCE vb. I. tr. 1. a crea, a face, a realiza (ceva). 2. a aduce beneficii, venituri; a rodi. 3. a pricinui, a cauza. II. refl. 1. a se prezenta în public cu un număr artistic. 2. (despre evenimente, fenomene etc.) a se întâmpla, a se petrece. (< lat. producere)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PRODÚCE vb. 1. v. fabrica. 2. v. confecționa. 3. v. turna. 4. v. rodi. 5. a da, a face. (Solul ~ rod bogat.) 6. a rodi, (înv. și pop.) a odrăsli. (O regiune care ~ multe grâne.) 7. v. aduce. 8. v. degaja. 9. v. emite. 10. a scoate. (Potcoavele ~ scântei.) 11. v. provoca. 12. a cauza, a pricinui, a provoca, (pop.) a cășuna, (înv.) a trage. (A ~ cuiva un necaz.) 13. a aduce, a cauza, a pricinui, a provoca. (A ~ mari daune statului.) 14. v. stârni. 15. a isca, a naște, a provoca, a ridica, a stârni. (Cartea a ~ multe discuții.) 16. v. suscita. 17. a (se) face, a (se) provoca, a (se) stârni. (S-a ~ mare vâlvă.) 18. a lăsa, a provoca. (S-a ~ o vie impresie.) 19. a apărea, a interveni, a se ivi, a se întâmpla, a surveni. (S-a ~ o schimbare.) 20. a apărea, a se isca, a se ivi, a începe, a se porni, a se stârni, (înv. și reg.) a se scociorî, (fig.) a se naște. (S-a ~ din senin o furtună.) 21. v. întâmpla. 22. v. surveni. 23. v. înfăptui.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
A produce ≠ a consuma
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
prodúce, prodúc, vb. III (reg.) a duce din nou.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
prodúce (prodúc, ús), vb. – A (se) face. Fr. produire, adaptat la conjug. lui a duce.Der. producător, s. m. (persoană care produce); product (var. produs), s. n., după fr. produit; productiv, adj., din fr. productif; improductiv (var. neproductiv), adj. (care nu produce); productivitate, s. f., din fr. productivité; reproduce, vb. (a produce din nou).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
prodúce vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prodúc; part. prodús
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2019 DEX online (http://dexonline.ro)
*** new 2019 todo.ad.all ***