PROÉRES s. n. v. proeresis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
proerés (-suri), s. n. – Intenție bună, bunăvoință. – Var. proeresis. Ngr. προαίρεσις (Tiktin). Sec. XIX, înv.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink