PROFÁN, -Ă, profani, -e, adj. (Adesea substantivat) 1. Care este ignorant într-un domeniu oarecare; neștiutor, nepriceput, ageamiu. 2. Care nu ține de religie, care nu reprezintă sau nu exprimă un punct de vedere religios; laic. 3. Care nu respectă lucrurile considerate sacre; necredincios. – Din fr. profane, lat. profanus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PROFÁN, -Ă adj., s.m. și f. 1. Neștiutor, nepriceput; (fam.) ageamiu. 2. (Persoană) care nu respectă preceptele religiei. ♦ Laic. [< fr. profane, lat. profanus].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PROFÁN, -Ă adj., s. m. f. 1. ignorant, neștiutor; (fam.) ageamiu. 2. (om) care nu ține de religie; laic. (< fr. profane, lat. profanus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PROFÁN adj. v. laic.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PROFÁN adj., s. v. ignorant, necunoscător, neinițiat, nepriceput, neștiutor.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Profan ≠ sacru
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
profán adj. m., pl. profáni; f. sg. profánă, pl. profáne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PROFÁN ~ă (~i, ~e) 1) și substantival (despre persoane) Care nu este inițiat într-un domeniu de activitate; neștiutor; ignorant. Sunt ~ în muzică. 2) Care nu respectă ceea ce este considerat de religie drept sfânt. 3) Care nu ține de religie; înstrăinat de religie; lumesc; laic. Artă ~ă. /<fr. profane, lat. profanus, ~a, ~um
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink