PROFANATÓR, -OÁRE, profanatori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană) care profanează; pângăritor. – Din fr. profaneteur, lat. profanator, -oris.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PROFANATÓR, -OÁRE adj., s.m. și f. (Cel) care profanează; care pângărește. [Cf. fr. profanateur, lat. profanator].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PROFANATÓR, -OÁRE adj., s. m. f. (cel) care profanează. (< fr. profanateur, lat. profanator)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PROFANATÓR adj., s. 1. adj., s. pângăritor, (livr.) sacrileg, (înv.) spurcător. (~ al celor sfinte.) 2. s. pângăritor, (rar) violator. (~ de morminte.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
profanatór s. m., adj. m., pl. profanatóri; f. sg. și pl. profanatoáre, g.-d. sg. art. profanatoárei
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PROFANATÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival Care profanează; pângăritor. /a profana + suf. ~tor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink