PROFEȚÍE, profeții, s. f. Ceea ce profețește cineva; prorocire, prevestire, prezicere. – Din fr. prophétie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PROFEȚÍE s.f. (Mai ales în concepțiile religioase) Prorocire, prezicere. [Cf. fr. prophétie, lat. prophetia].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PROFEȚÍE s. f. (în concepțiile religioase) ceea ce profetizează cineva; prorocire, prezicere. (< fr. prophétie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PROFEȚÍE s. v. prezicere.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
profețíe s. f., art. profețía, g.-d. art. profețíei; pl. profețíi, art. profețíile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PROFEȚÍE ~i f. rel. Fapt prezis de un profet; prorocire. /<fr. prophétie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink