PROGRAMATÍSM s. n. Caracterul unei muzici programatice; curent care promovează muzica programatică. – Cf. programatic.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PROGRAMATÍSM s.n. Caracter componistic apărut în sec. XIX, care dezvoltă tendințele de transpunere în muzica instrumentală a unor imagini inspirate de natură sau de lectura unor texte poetice ori dramatice; curent care promovează muzica programatică. [Cf. fr. programmatisme].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PROGRAMATÍSM s. n. caracterul unei muzici programatice; curent care promovează muzica programatică. (< fr. programmatisme)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
programatísm s. n. (sil. -gra-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink