PROHIBITÍV, -Ă, prohibitivi, -e, adj. Care interzice, care oprește ceva în mod legal; care introduce prohibiția. ◊ Tarif prohibitiv = taxe vamale mari, fixate pentru a face imposibilă pătrunderea și concurența produselor străine pe piața internă. – Din fr. prohibitif.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PROHIBITÍV, -Ă adj. Care oprește, interzice; de prohibiție. [< fr. prohibitif].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PROHIBITÍV, -Ă adj. 1. care aplică prohibiția; prohibitoriu. 2. care exprimă o interdicție. (< fr. prohibitif)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PROHIBITÍV adj. prohibitoriu. (Măsuri cu carac-ter ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
prohibitív adj. m., pl. prohibitívi; f. sg. prohibitívă, pl. prohibitíve
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PROHIBITÍV ~ă (~i,~e) Care interzice; care oprește pe cale legală. /<fr. prohibitif
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink