PROHIBÍȚIE, prohibiții, s. f. Măsură legislativă sau administrativă prin care se interzice producerea, vânzarea, exportul sau importul unor mărfuri. – Din fr. prohibition.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PROHIBÍȚIE s.f. Oprire, interzicere; (spec.) interzicere de a vinde, de a importa sau de a exporta o marfă. [Gen. -iei, var. prohibițiune s.f. / cf. fr. prohibition, lat. prohibitio].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PROHIBÍȚIE s. f. 1. interdicție. 2. măsură prin care statul interzice producția, circulația sau comercializarea anumitor produse. (< fr. prohibition, lat. prohibitio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PROHIBÍȚIE s. interdicție, interzicere, prohibire, (livr.) excluziune, (pop.) opreală, opreliște, (înv.) oprire, (turcism înv.) iasac. (~ consumului de alcool.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
prohibíție s. f. (sil. -ți-e), art. prohibíția (sil. -ți-a), g.-d. art. prohibíției; pl. prohibíții, art. prohibíțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PROHIBÍȚIE ~i f. 1) v. A PROHIBI. 2) Măsură prin care se interzice a săvârși ceva; interdicție. [G.-D. prohibiției] /<fr. prohibition
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink