PROIECTÁNT, -Ă, proiectanți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Care servește la proiecție, de proiecție. ◊ Dreaptă proiectantă (și substantivat, f.) = dreaptă dusă prin fiecare punct al unui obiect, al unei figuri etc. cărora li se construiește proiecția pe o dreaptă, pe un plan, pe o suprafață. 2. S. m. și f. Persoană care întocmește proiecte (3). ◊ (Adjectival) Inginer proiectant. [Pr.: pro-iec-] – Din germ. Projektant.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PROIECTÁNT, -Ă adj. (Mat.) De proiecție. ♦ Dreaptă proiectantă (și s.f. ) = dreaptă care unește un punct cu proiecția sa pe un plan. // s.m. și f. Persoană care face proiecte (2). [Cf. it. proiettante].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PROIECTÁNT, -Ă I. adj. (mat.) care servește la proiecție. ♦ dreaptă ~ă (și s. f.) = dreaptă care unește un punct cu proiecția sa pe un plan. II. s. m. f. cel care întocmește proiecte (3). (< germ. Projektant)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
proiectánt adj. m., s. m. (sil. -iec-), pl. proiectánți; f. sg. proiectántă, pl. proiectánte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PROIECTÁNT1 ~tă (~ți,~te) Care servește la proiecție; care proiectează. Sistem ~. /<germ. Projektant
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PROIECTÁNT2 ~tă (~ți, ~te) m. și f. Lucrător specializat în elaborarea proiectelor. /<germ. Projektant
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink