PROLÓG1, prologi, s. m. Actor care, la romani, recita prologul2 unei piese de teatru. – Din lat. prologus, fr. prologue.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PROLÓG2, prologuri, s. n. 1. Parte a unei piese antice de teatru care preceda intrarea corului în scenă și în care se expunea subiectul și se făcea apel la bunăvoința spectatorilor. 2. Parte introductivă a unei opere literare, dramatice sau muzicale, care prezintă evenimentele premergătoare acțiunii sau elemente care îi înlesnesc înțelegerea; p. ext. introducere, prefață. – Din fr. prologue.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PROLÓG s.m. (Lit.) Actor care recita prologul unei piese de teatru (mai ales în teatrul antic). [< lat. prologus, cf. fr. prologue, it. prologo].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PROLÓG s.n. 1. Parte a unei piese de teatru antice în care se prezenta subiectul. 2. Parte care servește ca introducere la o piesă de teatru, la un roman etc.; (p. ext.) introducere, prefață. [Cf. fr. prologue, it. prologo, lat. prologus, gr. prologos < pro – înainte, logos – vorbire].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PROLÓG1 s. m. (la romani) actor care recita prologul2(1) unei piese de teatru. (< lat. prologus, fr. prologue)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PROLÓG2 s. n. 1. parte a unei piese de teatru antice în care se expunea subiectul. 2. parte introductivă a unei opere literare, muzicale sau dramatice care prezintă evenimentele ce premerg acțiunea; (p. ext.) introducere, prefață. (< fr. prologue, lat. prologus, gr. prologos)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PROLÓG s. (BIS.) (înv.) prologar.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Prolog ≠ epilog
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
prológ, proloáge, s.n. (înv.) carte care cuprinde viețile sfinților; prologar; biografia unui sfânt.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
prológ (-oáge), s. n. – Viața sfinților. Ngr. πρόλογος, în parte prin intermediul sl. prologŭ. Este dubletul lui proplog (pl. -uri), s. n. (prefață), der. prologa, vb. (a scrie un prolog).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
prológ (actor) s. m., pl. prológi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
prológ (parte introductivă) s. n., pl. prológuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PROLÓG1 ~gi m. (în teatrul antic) Actor care recită partea introductivă a unei piese de teatru. /<lat. prologus, fr. prologue
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PROLÓG2 ~uri n. 1) (în teatrul antic) Parte a unei piese de teatru, care preceda intrarea corului în scenă și în care se expunea subiectul piesei. 2) Parte introductivă a unei opere literare sau muzicale; introducere. 3) Comentariu plasat la începutul unei cărți; cuvânt înainte; cuvânt introductiv; prefață. /<fr. prologue, lat. prologus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink