PROLONGÁȚIE, prolongații, s. f. (Muz.) Poziție a unei note care, făcând parte dintr-un acord, se continuă și în acordurile următoare. – Din fr. prolongation, lat. prolongatio.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PROLONGÁȚIE s.f. (Rar) Prelungire (în timp). ♦ (Muz.) Poziție a unei note care, făcând parte dintr-un acord, se continuă și în acordurile următoare. [Gen. -iei. / < fr. prolongation, cf. lat. prolongatio].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PROLONGÁȚIE s. f. 1. alungire. 2. (muz.) poziție a unei note care, făcând parte dintr-un acord, se continuă și în acordurile următoare. (< fr. prolongation, lat. prolongatio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
prolongáție s. f. (sil. -ți-e), art. prolongáția (sil. -ți-a), g.-d. art. prolongáției; pl. prolongáții, art. prolongáțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PROLONGÁȚIE ~i f. muz. Poziție a unei note dintr-un acord care continuă și în acordurile următoarte; poziție identică a unei note într-o serie de acorduri succesive. /<fr. prolognation, lat. prolongatio, ~onis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink