PROLÚVIU, proluvii, s. n. Depozit sedimentar detritic format sub acțiunea torenților la baza unor pante. – Din lat. proluvium.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PROLÚVIU s.n. 1. (Liv.) Inundație mare, diluviu; potop. 2. (Geol.) Depozit sedimentar detritic friabil, format la baza pantelor, sub formă de conuri de dejecție, din fragmente de minerale și de roci transportate de curenți. [Pron. -viu. / cf. germ. Proluvium, it. proluvio, lat. proluvium].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PROLÚVIU s. n. depozit sedimentar detritic, friabil, la baza pantelor, sub formă de conuri de dejecție. (< lat. proluvium)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
prolúviu s. n. [-viu pron. -viu], art. prolúviul; pl. prolúvii, art. prolúviile (sil. -vi-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PROLÚVIU ~i f. Depozit de roci fărâmițate, format la poalele munților și ale dealurilor prin acțiunea torenților care spală povârnișurile acestora. /<lat. proluvium
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink