PROMULGÁȚIE, promulgații, s. f. (Jur.) Promulgare. – Din lat. promulgatio, -onis, fr. promulgation.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PROMULGÁȚIE s.f. (Jur.) Promulgare. [Gen. -iei. / < lat. promulgatio, fr. promulgation].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PROMULGÁȚIE s. f. promulgare. (< fr. promulgation, lat. promulgatio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PROMULGÁȚIE s. v. promulgare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
promulgáție s. f., pl. promulgáții
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink