PRONÁOS, pronaosuri, s. n. 1. Parte a bisericilor creștine (situată la intrare) care precedă naosul. 2. Încăpere a unui templu grec, situată în fața sanctuarului și servind drept vestibul. – Din ngr. prónaos.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PRONÁOS s.n. Partea anterioară a unui templu vechi, a unei biserici. [< fr. pronaos, cf. gr. pro – înainte, naos – templu].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PRONÁOS s. (CONSTR.) nartex, tindă. (~ al unei biserici.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
pronáos s. n., pl. pronáosuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PRONÁOS ~uri n. 1) (în arhitectura greacă) Primă încăpere la intrare în sanctuarul unui templu. 2) Parte ce precede intrarea în naos într-o biserică. /<ngr. prónaos
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink