PRONATÓR, pronatori, adj., s. m. (Anat.) (Mușchi) care permite mișcarea de pronație. – Din fr. pronateur.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PRONATÓR adj., s.m. (Mușchi) care permite mișcarea de pronație. [< fr. pronateur].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PRONATÓR adj., s. m. (mușchi) care permite mișcarea de pronație. (< fr. pronateur)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
pronatór s. m., adj. m., pl. pronatóri; f. sg. și pl. pronatoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink