PRÓNIE s. f. (Înv. și pop.) Dumnezeire; Dumnezeu; Providență. – Din ngr. prónia.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PRÓNIE f. înv. Forță divină; divinitate; dumnezeire; providență. /<ngr. prónia
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PRÓNIE s. v. cer.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PRÓNIE s. v. atotputernicul, creatorul, divinitate, domnul, dumnezeire, Dumnezeu, părinte, providență, puternicul, stăpânul, tatăl, ziditorul.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
prónie (-ii), s. f. – Providență. Ngr. πρόνοια (Gáldi 239).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
prónie s. f. (sil. -ni-e), art. prónia (sil. -ni-a), g.-d. prónii, art. próniei
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink