Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
PRONUNȚÁT, -Ă, pronunțați, -te, adj. Accentuat, reliefat, scos în evidență. – V. pronunța.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PRONUNȚÁT, -Ă adj. Accentuat, scos în evidență. [< pronunța].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PRONUNȚÁT, -Ă adj. accentuat, scos în evidență. (< pronunța)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PRONUNȚÁT adj. 1. v. evident. 2. v. proeminent.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PRONUNȚÁ, pronunț, vb. I. 1. Tranz. A emite, a rosti sunete, silabe, cuvinte, propoziții, fraze; a articula. ♦ A ține un discurs, o cuvântare etc. 2. Tranz. A da o hotărâre, o sentință judecătorească; a declara ceva în virtutea autorității cu care este învestit. 3. Refl. A-și spune părerea, a-și da avizul; a lua atitudine. – Din lat. pronuntiare, fr. prononcer.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A PRONUNȚÁ pronúnț tranz. 1) (sunete, silabe, cuvinte etc.) A emite cu ajutorul organelor vorbirii; a rosti; a articula. 2) (sentințe, hotărâri etc.) A declara potrivit prevederilor legii; a aduce la cunoștința publicului după dezbaterile legale. /<lat. pronuntiare, fr. prononcer
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE PRONUNȚÁ mă pronúnț intranz. A-și spune părerea; a se rosti. /<lat. pronuntiare, fr. prononcer
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PRONUNȚÁT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A PRONUNȚA și A SE PRONUNȚA. 2) Care este în relief; reliefat; evidențiat. /v. a pronunța
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PRONUNȚÁ vb. I. 1. tr. A articula, a rosti (sunete, silabe, cuvinte). ♦ A ține, a rosti (un discurs). 2. tr., refl. (Jur.) A face cunoscut, a comunica o sentință, o hotărâre etc. 3. refl. A-și spune părerea; a lua atitudine. [P.i. pronúnț. / < lat. pronuntiare, cf. it. pronunziare, fr. prononcer].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PRONUNȚÁ vb. I. tr. a articula, a rosti (sunete, silabe, cuvinte). ◊ a ține, a rosti (un discurs). II. tr., refl. (jur.) a decide în urma unor dezbateri, a comunica o sentință, o hotărâre etc. III. refl. a-și spune părerea; a opina. (< lat. pronuntiare, fr. prononcer)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PRONUNȚÁ vb. 1. a articula, a emite, a rosti. (A ~ deslușit sunetele.) 2. a rosti, (înv.) a proforisi. (~ literele pe rând.) 3. a (se) spune. (În Moldova, „picior” se ~ „chicior”.) 4. v. scoate. 5. v. formula. 6. (JUR.) a rosti. (A ~ sentința.) 7. a rosti, a ține. (A ~ un discurs.) 8. (rar) a se rosti. (Se ~ într-o problemă.) 9. v. declara.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
pronunțá vb., ind. prez. 1 sg. pronúnț, 3 sg. și pl. pronúnță
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink