PROPEDÉUTICĂ s. f. (Rar) Învățământ pregătitor care cuprinde elemente de bază ale unei științe. [Acc. și: propedeútică] – Din fr. propedéutique.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PROPEDEÚTICĂ s.f. Învățământ introductiv în studiul unei științe, cuprinzând elementele ei de bază. [Pron. -de-u-. / < fr. propédeutique, cf. gr. pro – înainte, paideutike – învățământ].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
propedeútică s. f. (sil. -deu-), g.-d. art. propedeúticii; pl. propedeútici
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PROPEDEÚTICĂ ~ci f. Curs pregătitor care cuprinde elementele de bază dintr-un domeniu științific. /<fr. propédeutique
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PROPEDEÚTIC, -Ă I. adj. referitor la propedeutică. II. s. f. 1. disciplină care constituie o introducere în studiul unei alte discipline. 2. (în unele țări) ciclu preparator (de un an) la treapta de învățământ superior. 3. ramură a medicinei la învățământul pregătitor clinic. (< fr. propédeutique, /II/ germ. Propädeutik)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink