PROPRIETÁTE, proprietăți, s. f. 1. Stăpânire deplină asupra unui bun; (concr.) bun material stăpânit, mai ales pământ (agricol) sau imobil, în baza unui drept recunoscut. ◊ Proprietate literară (sau artistică) = drept de care se bucură un autor de a dispune după voie de operele sale literare sau artistice, putându-le edita, reproduce etc. 2. Trăsătură predominantă care caracterizează o ființă, un lucru, un fenomen etc. și care diferențiază o ființă de alta, un lucru de altul etc.; caracteristică, trăsătură, însușire. 3. Calitate a unui cuvânt, a unui termen, a stilului etc. de a reda exact ideea sau noțiunea exprimată. [Pr.: -pri-e-] – Din fr. propriété, lat. proprietas, -atis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PROPRIETÁTE s.f. 1. Dreptul de a deține, de a se folosi de un bun; stăpânire. 2. Ceea ce constituie obiectul unei stăpâniri; bun, avere, avut. 3. Însușire, calitate caracteristică a unui lucru; caracter distinctiv. 4. Calitatea unui cuvânt, a stilului de a reda precis ideea exprimată. [Pron. -pri-e-. / cf. fr. propriété, lat. proprietas].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PROPRIETÁTE s. f. 1. însușire, calitate caracteristică unui lucru, unei ființe etc.; caracter distinctiv. 2. calitatea unui cuvânt, a stilului etc. de a fi propriu (4). 3. stăpânire deplină asupra unui bun material; bunul însuși; avere. (< fr. propriété, lat. proprietas)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PROPRIETÁTE s. 1. posesiune, stăpânire. (Hrisov de ~.) 2. v. însușire. 3. facultate, însușire. (Magnetul are ~ de a atrage fierul.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Proprietate ≠ improprietate
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
proprietáte s. f. (sil. -pri-e-), g.-d. art. proprietății; (bunuri) pl. proprietăți
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PROPRIETÁTE ~ăți f. 1) Dreptul de a poseda, de a folosi un bun. 2) Formă social-economică de însușire a bunurilor materiale, care exprimă relațiile economice ce apar în societate. ~ colectivă. ~ individuală. 3) Valoare materială de care dispune cineva; bun. 4) Semn particular al unui lucru sau al unei persoane; calitate; particularitate; trăsătură; caracter. [G.-D. proprietății; Sil. -pri-e-] /<fr. propriété, lat. proprietas, ~atis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ORGANIZAȚIA MONDIALĂ PENTRU PROTECȚIA PROPRIETĂȚII INTELECTUALE (O.M.P.I.; în engl.: World Intellectual Property Organization – W.I.P.O.), agenție specializată guvernamentală în cadrul sistemului O.N.U., cu sediul la Geneva (Elveția), creată în 1967 (își începe activitatea în 1970), în scopul facilitării cooperării statelor pentru punerea în aplicare a acordurilor internaționale în vigoare privind proprietatea intelectuală. Practic, reunește Uniunea internațională pentru Protecția Proprietății Industriale (creată în 1883 prin Convenția de la Paris) și Uniunea Internațională pentru Protecția Operelor Literare și Artistice (creată în 1886 prin Convenția de la Berna). O.M.P.I. are 177 țări membre (2002), printre care și România (din 1968).
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink