PROPTEÁLĂ, proptele, s. f. Faptul de a (se) propti. ♦ (Concr.) Proptea. – Propti + suf. -eală.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PROPTEÁLĂ s. v. pop, proptea, reazem, spri-jin, susținere.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
propteálă s. f., g.-d. art. proptélei; pl. proptéle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink