PRÓPTĂ, propte, s. f. (Reg.) 1. Proptea. 2. (În expr.) A se pune proptă sau a sta în proptă cuiva = a se opune, a se împotrivi. – Din propti (derivat regresiv).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PRÓPTĂ s. v. pop, proptea, protecție, reazem, sprijin, susținere.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
próptă s. f., g.-d. art. próptei; pl. própte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PRÓPTĂ ~e f. v. PROPTEA. ◊ A se pune ~ cuiva a se opune. /v. a propti
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink