Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
PROPÚNERE, propuneri, s. f. Acțiunea de a(-și) propune și rezultatul ei. – V. propune.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PROPÚNERE s.f. Acțiunea de a propune și rezultatul ei; recomandare. [< propune].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PROPÚNERE s. 1. recomandare, recomandație. (~ de avansare.) 2. v. preconizare. 3. (livr.) propoziție, (înv.) predlojenie, problemă. (O ~ judicioasă.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PROPÚNERE s. v. curs, predare, prelegere, propoziție.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
propúnere s. f. → punere
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PROPÚNE, propún, vb. III. 1. Tranz. A supune o părere, o soluție, un proiect etc. discuției și aprobării cuiva. ♦ A da o sugestie, un sfat, a recomanda; a îndemna la ceva. 2. Tranz. A recomanda, a indica pe cineva pentru un post, într-un grad, într-o misiune etc. 3. Tranz. și refl. A-și manifesta intenția să înfăptuiască ceva; a (se) hotărî. 4. Refl. pas. (Înv.) A preda o materie într-o instituție de învățământ. [Prez. ind. și: (pop.) propúi] – Din lat. proponere, fr. proposer (după pune).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A PROPÚNE propún tranz. 1) (acțiuni, activități etc.) A face cunoscut printr-un sfat (sau dispoziție); a recomanda. 2) (proiecte, rapoarte, candidaturi etc.) A prezenta spre examinare și aprobare; a înainta; a recomanda. 3) A pune la dispoziție (în semn de atenție, respect, bunăvoință); a oferi; a da. /<lat. proponere, fr. proposer
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PROPÚNERE ~i f. 1) v. A PROPUNE. 2) Enunț prin care se propune ceva. /v. a propune
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PROPÚNE vb. III. tr. 1. A supune, a pune ceva în deliberare. 2. A recomanda (pe cineva) pentru o funcție, o misiune etc. ♦ A oferi, a da o sugestie etc.; a îndemna la ceva. 3. tr., refl. A (se) hotărî (să facă ceva), a-și fixa un țel. [P.i. propún, conj. -pună. / După lat. proponere, fr. proposer].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PROPÚNE vb. I. tr. 1. a supune discuției, aprobării, hotărârii. 2. a recomanda (pe cineva) pentru o funcție, o misiune. ◊ a oferi, a da o sugestie etc. II. tr., refl. a (se) hotărî (să facă ceva), a(-și) fixa un țel. (< lat. proponere, după fr. proposer)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PROPÚNE vb. 1. a recomanda, (înv. și reg.) a prepune. (Îl ~ pentru avansare.) 2. v. preconiza. 3. v. intenționa.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PROPÚNE vb. v. invoca, oferi, preda, pretexta.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
propúne vb. → pune
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink