PROROCITÓR, -OÁRE, prorocitori, -oare, adj., s. m. și f. (Înv.) (Persoană) care prorocește. – Proroci + suf. -tor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PROROCITÓR s. v. prezicător, profet, proroc, vestitor.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
prorocitór adj. m., s. m., pl. prorocitóri; f. sg. și pl. prorocitoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PROROCITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care prorocește. /a proroci + suf. ~tor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink