PROROGATÍV, -Ă, prorogativi, -e, adj. (Jur.) Cu caracter de amânare, de prelungire. – Din fr. prorogatif.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PROROGATÍV, Ă adj. Care prorogă. [< fr. prorogatif].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PROROGATÍV, -Ă adj. care se poate proroga. (< fr. prorogatif)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
prorogatív adj. m., pl. prorogatívi; f. sg. prorogatívă, pl. prorogatíve
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PROROGATÍV ~ă (~i, ~e) jur. Care are caracter de amânare. /<fr. prorogatif
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink