PRÓRĂ, prore, s. f. Partea din față a unei nave; p. restr. extremitatea din față a acestei părți, unde se află postul de comandă; bot. [Var.: próvă s. f.] – Din it. prora.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PRÓRĂ s.f. (Mar.) Partea dinainte a unei nave. [Var. provă s.f. / < it. prora, cf. lat. prora].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PRÓRĂ/PRÓVĂ s. f. partea din față a unei nave. (< it. prora)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PRÓRĂ s. (MAR.) bot, (înv. și reg.) pisc, (înv.) pruă. (~ unei nave.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
próră (próre), s. f. – Partea de dinainte a unei nave. – Var. provă, înv. pruă. Lat. prora (sec. XIX), var. din ngr. πρόβα.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
PRÓRĂ ~e f. (în opoziție cu pupă) Partea de dinainte a unei nave. [G.-D. prorei; Var. próvă] /<it. prora
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
próră/próvă (parte a navei) s. f., g.-d. art. prórei/próvei; pl. próre/próve
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink