PROSCÉNIU, proscenii, s. n. (În teatrul antic) Parte a teatrului corespunzătoare scenei și avanscenei. [Var.: proscénium s. n.] – Din lat., fr. proscenium.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PROSCÉNIU s.n. Partea de dinainte a unui teatru antic, unde jucau actorii. ♦ Partea planșeului scenei care iese în fața cortinei (închise); avanscenă. [Pron. -niu, var. proscenium s.n. / < fr., lat. proscenium, cf. gr. proskenion].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PROSCÉNIU s. n. partea dinainte a unui teatru antic; (astăzi) avanscenă. (< lat., fr. proscenium)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PROSCÉNIU s. v. avanscenă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
proscéniu s. n. (sil. mf. -sce-) [-niu pron. -niu], art. proscéniul; pl. proscénii, art. proscéniile (sil. -ni-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PROSCÉNIU ~i n. (în teatrul antic) Parte a teatrului care cuprindea scena și avanscena. /<lat., fr. proscenium
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink