PROSCOMÍDIE, proscomidii, s. f. 1. Parte din slujba liturghiei în care preotul pregătește și sfințește pâinea și vinul pentru împărtășanie. 2. Masă sau firidă în peretele de nord al altarului, unde se săvârșește proscomidia (1). [Acc. și: proscomidíe] – Din sl. proskomidija.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PROSCOMÍDIE s. (BIS.) jertfelnic.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
proscomídie (proscomídii), s. f. – 1. Ofertoriu. – 2. Jertfelnic. – Mr. proscomidhie. Mgr. προσϰομιδή (Murnu 48), în parte prin intermediul sl. proskomidija. – Der. proscomidi, vb. (a sfinți pîinea și vinul).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
proscomídie s. f. (sil. -di-e), art. proscomídia (sil. -di-a), g.-d. art. proscomídiei; pl. proscomídii, art. proscomídiile (sil. -di-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PROSCOMÍDIE ~i f. bis. 1) Parte a liturghiei în timpul căreia preotul pregătește pâinea și vinul pentru împărtășanie. 2) Masa din altar pe care se țin cele necesare pentru împărtășanie. /<sl. proskomidija
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink