PROSCRÍPTOR, proscriptori, s. m. (Rar) Persoană care hotăra o proscripție. – Din lat. proscriptor, fr. proscripteur.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PROSCRÍPTOR s.m. Cel care făcea proscripțiile. [< lat. proscriptor, cf. fr. proscripteur].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PROSCRÍPTOR s. m. cel care hotăra proscripțiile. (< lat. proscriptor, fr. proscripteur)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
proscríptor s. m. (sil. mf. -scrip-), pl. proscríptori
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink