PRÓSIE, prosii, s. f. (Pop.) Ogor arat și semănat pentru prima dată, după ce a fost necultivat doi sau trei ani. – Cf. sl. proso.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
prósie, prósii, s.f. (pop.) 1. ogor arat și semănat pentru prima dată, după ce a fost necultivat doi sau trei ani; ogor nelucrat sau abia desțelenit. 2. (reg.; în forma: prosâie) fânaț. 3. (reg.) moșie strămoșească.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
prósie (prósii), s. f. – Pămînt desțelenit refolosit la culturi. Sl., cf. slov. prosje „cultură de mei” (Cihac, II, 295; Tiktin); meiul se semăna de obicei pentru a odihni pămîntul. În Mold.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
prósie s. f. (sil. -si-e), art. prósia (sil. -si-a), g.-d. art. prósiei; pl. prósii, art. prósiile (sil. -si-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PRÓSIE ~i f. pop. Teren agricol cultivat pentru prima dată după ce a fost lăsat un anumit timp pârloagă; paragină arată. /v. sl. prosje
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink