PROSILOGÍSM, prosilogisme, s. n. Silogism a cărui concluzie este premisa unui silogism următor. – Din fr. prosyllogisme.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PROSILOGÍSM s.n. Silogism dintr-un polisilogism cu funcție de premisă majoră, din care derivă premisa silogismului următor; episilogism. [< fr. prosyllogisme, cf. gr. pro – înainte, syllogismos – silogism].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PROSILOGÍSM s. n. silogism dintr-un polisilogism a cărui concluzie servește ca premisă a silogismului următor (episilogism). (< fr. prosyllogisme)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
prosilogísm s. n., pl. prosilogísme
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink