PROSLĂVITÓR, -OÁRE, proslăvitori, -oare, s. m. și f. (Rar) Persoană care proslăvește. – Proslăvi + suf. -tor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
proslăvitór s. m. (sil. mf. -slă-), pl. proslăvitóri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
proslăvitoáre s. f. (sil. mf. -slă-), g.-d. art. proslăvitoárei; pl. proslăvitoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink