PROSÓP, prosoape, s. n. Obiect format dintr-o bucată de țesătură, care folosește la șters după spălare; ștergar. ♦ Țesătură de bumbac, de obicei buclată, folosită pentru halate de baie, ștergare, articole de lenjerie pentru copii. – Din ngr. prósopon „față”, prosopís, „ștergar”.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PROSOP- v. prosopo-.
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PROSÓP s. șervet, ștergar, (înv. și reg.) mânășter-gură, peșchir, (reg.) măsai, profes, sprijineală, ștergură, (Transilv.) chindeu, (Olt. și prin Ban.) senic, (Transilv. și Maram.) ștergător. (Se spală și se șterge cu ~ul.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
prosóp (prosoápe), s. n. – Ștergar. – Mr. prosop „față”. Mgr. πρόσωπον „față” confundat cu προσώψι „prosop”, cf. Gáldi 241.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
prosóp s. n., pl. prosoápe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PROSÓP ~oápe n. 1) Obiect de uz casnic pentru ștersul mâinilor, a feței, a corpului după spălare, constând dintr-o bucată dreptunghiulară de pânză (ornamentată); șervet; ștergar. 2) Bucată dreptunghiulară de țesătură ornamentată care servește ca podoabă în casele țărănești; ștergar. /<ngr. prósopon
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink