PROSPECTÍV, -Ă, prospectivi, -e, adj., s. f. (Studiu) referitor la viitor, la evoluția viitoare a societății prin analiza unor factori și tendințe actuale. Dimensiune prospectivă. – Din fr. prospectif, -ive, engl. prospective.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PROSPECTÍV, -Ă adj. Referitor la prospectivă; care privește spre viitor. [< fr. prospectif].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PROSPECTÍV, -Ă I. adj. referitor la prospectivă. II. s. f. 1. cercetare sistematică a viitorului, pornind de la analiza influenței conjugale a cauzelor de ordin tehnic, științific, economic etc. 2. (p. ext.) atitudine ideologică, politică, culturală etc., mod de gândire și acțiune cu caracter previzional, orientat spre explorarea viitorului. (< fr. prospectif, /II/ prospective)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
Prospectiv ≠ retrospectiv
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
prospectív adj. m., pl. prospectívi; f. sg. prospectívă, pl. prospectíve
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PROSPECTÍV ~ă (~i, ~e) Care se referă la viitor, la evoluția societății prin analiza unor factori și tendințe actuale. Studiu ~. /<fr. prospectif, engl. prospective
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink