PROSPECTÓR, -OÁRE, prospectori, -oare, s. m. și f. Persoană specializată în efectuarea prospecțiunilor. – Din fr. prospecteur.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PROSPECTÓR, -OÁRE s.m. și f. Specialist în prospecțiuni geologice. [Cf. fr. prospecteur].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PROSPECTÓR, -OÁRE s. m. f. 1. cel care face prospecțiuni. 2. (fig.) cel care explorează, caută să descopere. (< fr. prospecteur)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
prospectór s. m. (sil. mf. -spec-), pl. prospectóri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
prospectoáre s. f., (sil. mf. -spec-), g.-d. art. prospectoárei; pl. prospectoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink