Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
PROSTERNÁ, prostérn, vb. I. Refl. A se pleca, a se înclina (până la pământ) în fața cuiva în semn de venerație, de umilință, de supunere etc. [Prez. ind. și: prosternez] – Din fr. prosterner.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PROSTERNÁ vb. I. refl. A se înclina până la pământ; a îngenunchea (în semn de venerație, de supunere, de umilire etc.). [P.i. prostérn și -nez. / < fr. prosterner, cf. lat. prosternere].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PROSTERNÁ vb. refl. a se înclina până la pământ; a îngenunchia (în semn de venerație, de supunere). (< fr. prosterner, lat. prosternere)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PROSTERNÁ vb. a se închina, a se înclina, a se pleca. (Se ~ adânc în fața lui.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
prosterná vb. (sil. mf. -ster-), ind. prez. 1 sg. prostérn/prosternéz, 3 sg. și pl. prostérnă/prosterneáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
A SE PROSTERNÁ mă prostérn intranz. 1) A se închina adânc (în semn de respect deosebit, de adorație sau de umilință). 2) fig. A manifesta o admirație servilă (față de cineva); a se pocloni. [Și prosternez] /<fr. prosterner
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink