PROSTÍME s. f. (Înv.) Oameni de rând; mulțime, norod, sărăcime, gloată. – Prost + suf. -ime.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PROSTÍME f. înv. (colectiv de la prost) Totalitate a oamenilor simpli; gloată. /prost + suf. ~ime
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PROSTÍME s. v. gloată.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PROSTÍME s. v. dobitocie, ignoranță, imbe-cilitate, incultură, modestie, neghio-bie, nepricepere, nerozie, neștiință, prosteală, prostie, simplicitate, simpli-tate, tâmpenie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
prostíme s. f., g.-d. art. prostímii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink