PROTACTÍNIU s. n. Element chimic metalic, alb-cenușiu, strălucitor, radioactiv, izotop al uraniului. – Din fr. protactinium, germ. Protaktinium.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PROTACTÍNIU s.n. Element metalic radioactiv, izotop al uraniului, care se dezintegrează, trecând în actiniu. [Pron. -niu. / cf. fr. protactinium, germ. Protaktinium].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PROTACTÍNIU s. n. element radioactiv, metal din grupa actinidelor, izotop al uraniului. (< fr. protactinium, germ. Protaktinium)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
protactíniu s. n. (sil. mf. prot-) [-niu pron. -niu], art. protactíniul; simb. Pa
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PROTACTÍNIU (‹ fr., germ. {i}; {s} proto- + actiniu) s. n. Element radioactiv (Pa; nr. at. 91). Are mai mulți izotopi dintre care cel mai important este cel cu m. at. 231,04. Face parte din grupa actiniodelor, alb-cenușiu, strălucitor, produs de dezintegrare a uraniului. Emite radiații α și are o perioadă de înjumătățire de 32.500 ani.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink